Din
perspectiva lui Ronnie
Capitolul 21
Este ora 8:30 AM. Abia m-am trezit. Ma uit
in jur si nu este nimeni, nici Will nici Jen doar o silueta luminoasa cu niste
aripi imense care se holbeaza superior la mine.
-Si tu cine
se presupune ca esti, intreb eu cu dispret.
-Vai, da
asa urat intampini un inger venit din Rai sa te ajute?
-Sa ma
ajute cu ce? Si explica-mi…. ingeri? Serios? Vrajeala…. Ingerii nu exista. Ce
dovada am eu… poate esti doar un demon mai special.
In secunda
urmatoare ma trezesc cu lancea lui la un centimetru de fruntea mea si il aud
spunand:
-Tu… sa nu
ma compari cu acele mizerii inferioare ai inteles ? Asculta tot ce am de spus
si dupa aceea fa un comentariu. Nu crezi ca noi existam? Mi-am parasit postul
special ca sa vin sa va ajut iar tu nu crezi ca sunt inger? Crezi ca sunt un
demon? Stai linistit ca daca eram un demon pana acum nu mai erai in viata.
Isi retrage
incet lancea din fata mea si imi spune:
-Uite, imi
pare rau ca sunt asa… de fapt eu te veghez de mult, de cand te-ai nascut…
-Te rog
treci la subiect, spun eu pe un ton alert.
-Ok. Fii
atent, nu am mult timp pana ei isi dau seama ca am fugit asa ca asculta cuvant
cu cuvant.
-Tu esti
foarte special, ti-ai pus vreodata intrebari despre parintii tai?
-Ce vrei sa
spui? Unde bati? Parintii mei erau doar niste oameni normali
-Ma
refeream la cei adevarati…..
-Cei
adevarati? Intreb eu.
-Of…. se
pare ca nu stii nimic, spune ingerul. Tu esti special, noi ne punem speranta in
tine si grupul tau sa rezolvati problema cu demonii pentru ca tu esti fiul unui
demon si a unei entitati feminine inger, esti salvarea si distrugerea noastra,
noi nu putem intervenii pe pamant, suntem restrictionati dar vom incerca sa va
ajutam cand vom avea ocazia.
-Stai
putin, spun eu. Daca tu esti inger ar trebuii sa o cunosti pe mama mea nu?
-Intr-un
fel spune ingerul.
-Intr-un
fel ? Intreb eu. Nu-mi spune… tu esti ? ……
Brusc ingerul se intoarce cu spatele si
dispare intr-o raza de lumina, deci asta incerca sa imi spuna, deci ea m-a
protejat mereu cand nu era nici o sansa sa scap cu viata, ea, mama mea.
Nu stiam ce sa simt. Extaz ca am intalnit-o
sau furie pentru ca nu m-a contactat mai devreme Nici nu am apucat sa o intreb
ce nume are. Dar ma intreb….. cu tatal meu ce s-a intamplat.
Oare el o
fii in spatele acestei chestii sau incearca si el sa ma ajute. Imediat dupa
disparitia ingerului o creatura hidoasa imi sparge fereastra si se uita de la
mine cu niste ochi rosii plini de ura, nici nu a apucat sa sare sa ma atace
caci capul i-a fost instant retezat de o sabie cu lama neagra. Cine este el si
cum nu l-am observat?
-Salut
fiule, avem multe de vorbit.
In spatele
lui era varul meu, inainte sa sar sa il atac tatal meu m-a oprit. Varul meu se
uita scurt la mine intinzandu-mi un sac cu lucrurile care le-a furat din arhiva
mea si imi spune intinzandu-mi mana sa dea noroc:
-Sunt cu
baietii buni acum, mereu am fost, am avut nevoie de lucrurile astea ca sa il aduc
pe unchiul inapoi, tatal tau, de ce crezi ca mama ta s-a aratat brusc acum ?
-Sa te
avertizeze in legatura cu mine, imi spune tatal meu. Nu ma cunoaste dar poate
sa stea linistita, am venit sa va ajut. Nu te superi daca stam peste noapte la tine nu ?
-Nu, puteti lua camerele de jos din vila, presupun ca aveti multe de explicat si povestit, spun eu.
-Dar traiesti pe picior mare aici nu vere ?
-Ha.. Daca asta pentru tine e "pe picior mare" trebuie sa imi vezi sediul principal. Prevad ca il vom vedea cu totii curand oricum.....
Brusc Will si Jen vin la mine in camera pregatiti de o lupta.
-Stati linistiti ei sunt de partea noastra, ne vor explica mai tarziu, noi trebuie sa plecam la liceu.
I-am lasat pe cei doi acasa si am plecat impreuna cu Will si Jen la liceu.
.....Va Urma