luni, 16 aprilie 2012

Capitolul 21


Din perspectiva lui Ronnie
Capitolul 21






  Este ora 8:30 AM. Abia m-am trezit. Ma uit in jur si nu este nimeni, nici Will nici Jen doar o silueta luminoasa cu niste aripi imense care se holbeaza superior la mine.
-Si tu cine se presupune ca esti, intreb eu cu dispret.
-Vai, da asa urat intampini un inger venit din Rai sa te ajute?
-Sa ma ajute cu ce? Si explica-mi…. ingeri? Serios? Vrajeala…. Ingerii nu exista. Ce dovada am eu… poate esti doar un demon mai special.
In secunda urmatoare ma trezesc cu lancea lui la un centimetru de fruntea mea si il aud spunand:
-Tu… sa nu ma compari cu acele mizerii inferioare ai inteles ? Asculta tot ce am de spus si dupa aceea fa un comentariu. Nu crezi ca noi existam? Mi-am parasit postul special ca sa vin sa va ajut iar tu nu crezi ca sunt inger? Crezi ca sunt un demon? Stai linistit ca daca eram un demon pana acum nu mai erai in viata.
Isi retrage incet lancea din fata mea si imi spune:
-Uite, imi pare rau ca sunt asa… de fapt eu te veghez de mult, de cand te-ai nascut…
-Te rog treci la subiect, spun eu pe un ton alert.
-Ok. Fii atent, nu am mult timp pana ei isi dau seama ca am fugit asa ca asculta cuvant cu cuvant.
-Tu esti foarte special, ti-ai pus vreodata intrebari despre parintii tai?
-Ce vrei sa spui? Unde bati? Parintii mei erau doar niste oameni normali
-Ma refeream la cei adevarati…..
-Cei adevarati? Intreb eu.
-Of…. se pare ca nu stii nimic, spune ingerul. Tu esti special, noi ne punem speranta in tine si grupul tau sa rezolvati problema cu demonii pentru ca tu esti fiul unui demon si a unei entitati feminine inger, esti salvarea si distrugerea noastra, noi nu putem intervenii pe pamant, suntem restrictionati dar vom incerca sa va ajutam cand vom avea ocazia.
-Stai putin, spun eu. Daca tu esti inger ar trebuii sa o cunosti pe mama mea nu?
-Intr-un fel spune ingerul.
-Intr-un fel ? Intreb eu. Nu-mi spune… tu esti ? ……
  Brusc ingerul se intoarce cu spatele si dispare intr-o raza de lumina, deci asta incerca sa imi spuna, deci ea m-a protejat mereu cand nu era nici o sansa sa scap cu viata, ea, mama mea.
  Nu stiam ce sa simt. Extaz ca am intalnit-o sau furie pentru ca nu m-a contactat mai devreme Nici nu am apucat sa o intreb ce nume are. Dar ma intreb….. cu tatal meu ce s-a intamplat.
Oare el o fii in spatele acestei chestii sau incearca si el sa ma ajute. Imediat dupa disparitia ingerului o creatura hidoasa imi sparge fereastra si se uita de la mine cu niste ochi rosii plini de ura, nici nu a apucat sa sare sa ma atace caci capul i-a fost instant retezat de o sabie cu lama neagra. Cine este el si cum nu l-am observat?
-Salut fiule, avem multe de  vorbit.
In spatele lui era varul meu, inainte sa sar sa il atac tatal meu m-a oprit. Varul meu se uita scurt la mine intinzandu-mi un sac cu lucrurile care le-a furat din arhiva mea si imi spune intinzandu-mi mana sa dea noroc:
-Sunt cu baietii buni acum, mereu am fost, am avut nevoie de lucrurile astea ca sa il aduc pe unchiul inapoi, tatal tau, de ce crezi ca mama ta s-a aratat brusc acum ?
-Sa te avertizeze in legatura cu mine, imi spune tatal meu. Nu ma cunoaste dar poate sa stea linistita, am venit sa va ajut. Nu te superi daca stam peste noapte la tine nu ?
-Nu, puteti lua camerele de jos din vila, presupun ca aveti multe de explicat si povestit, spun eu.
-Dar traiesti pe picior mare aici nu vere ?
-Ha.. Daca asta pentru tine e "pe picior mare" trebuie sa imi vezi sediul principal. Prevad ca il vom vedea cu totii curand oricum.....
 Brusc Will si Jen vin la mine in camera pregatiti de o lupta.
-Stati linistiti ei sunt de partea noastra, ne vor explica mai tarziu, noi trebuie sa plecam la liceu.
I-am lasat pe cei doi acasa si am plecat impreuna cu Will si Jen la liceu.


                                                                                  .....Va Urma


Datele noastre de contact

Datele Anei:
http://www.facebook.com/Abryct
Datele Mele:
http://www.facebook.com/aviju


Pentru sugestii sau orice altceva contactati-ne,

Cu Drag, A.M.

Capitolul 21 este pe drum

Capitolul 21 este pe drum!!!

luni, 9 aprilie 2012

Ana cu memoria inapoi sau nu(inca) ?

Am o intrebare pentru cei care citesc aceasta carte.
Doriti sa continuam cu amnezia Anei sau sa ii fie adusa memoria inapoi?
Parerea voastra conteaza foarte mult pentru noi.



Va Multumim,
A.M.

Capitolul 20



                          (Din perspectiva lui Ronnie)


   


Si iata… totul  este ca la inceput, se pare ca are o minora pierdere de memorie. Oare  sa ii  joc  jocul  sau sa incerc  sa i-o readuc?  In urmatoarea secunda Jen si Will au venit langa mine entuziasti si dezamagiti in acelasi timp. A trebuit sa imi las treburile neterminate cu varul meu ca sa ma intorc in oraselul asta lipsit de viatan Fiecare are ceva de impartit cu el, nu ar fii de mirare ca pana si el sa fie o parte din aceasta conspiratie la urma urmei el este din familie… si lui tot sange de demon ii curge prin vene.
  Cand Jen si Will au inceput sa vorbeasca mi-a fost putin teama, le-am spus sa fie precauti, Ana nu constientizeaza ceea ce este, defapt nici eu nu sunt sigur ce este, de cand am revenit in preajma ei simt un aer foarte…. diferit  ma uit in ochii ei si nu vad aceeasi  persoana….
-Buna eu sunt Jen iar el este Will.
-Oh unde imi sunt manierele, spun eu cu falsitate. Ea este prietena mea Jen iar el este amicul nostrum Will, ne-am transferat de curand aici.
-Hmmm parca v-am mai vazut undeva, imi pareti foarte cunoscuti mai ales tu Ronnie, adica Eric pardon, hahaha  nu stiu ce mi-a venit imi amintesti de cineva pe care il chema Ronnie, spuse ea pe un ton glumet.
-Pai da, tu si Eric l-ati omorat pe demonul ala impreuna cum il chema?Hmmm ,imediat i-am tras un cot in stomac lui Will pentru a spune o asemenea prostie.
-Scuza-l pe Will stii, are un rol  la teatru si incearca sa isi intre in personaj, actorii astia nu poti traii nici cu nici fara ei, am spus eu pe un ton inocent. Stii noi avem niste fete comune nu ma surprinde ca ti se pare ca ne-ai mai vazut pe undeva.
-Hahaha, a suras Ana, sunteti foarte simpatici, de unde spuneati ca veniti ?
-Nu conteaza de unde suntem conteaza ca suntem aici, spuse Jen pe un ton plictisit.
-Ok…spuse Ana.
   Comversatia a mai durat cateva minute, apoi toti trei ne-am decis sa o escortam pe Ana acasa pentru a o ferii de probleme.
 -Noi ne pierdem timpul aici cand ticalosul ala de var al tau cutreiera lumea imprastiind haos si minciuni, v-am spus ca aici nu e nimic, spuse Will scotandu-si o tigara plictisit aprinzand-o doar atingand-o cu varful degetului mare.
-Noi ar trebuii sa ne concentram pe alte chestii…
Nici nu a apucat Will sa isi termine bine idea, un lant incins ii inconjoara mana in care isi tinea “iubita” tigara fapt ce il determina sa o scape. Will isi ia adevarata forma de demon si il rapune pe atacator cu o singura lovitura in zona toracica.
Eu si Jen ne grabim sa identificam atacatorul.
-Nu imi pare cunoscut, tu ce zici, il intreb pe Will.
-Mie nu imi miroase a nimic doar un om.
-E un vanator, parintii mei mi-au povestit de asemenea oameni cu abilitati speciale cand eram mica, spune Jen.
-Ce vrei sa spui prin abilitati speciale, intreaba Will.
-Sunt niste cultisiti vrajitori care servesc o asa zisa divinitate care ii “lumineaza” in legatura cu paranormalul lumii in care traim, ei isi recruteaza adeptii prin mici “inscenari”, spuse Jen.
-Defineste “inscenari”,adaug eu.
-Pai ademenesc un demon la oameni cu potential parapsihologic si fac ca ei sa para ca il salveaza pe bietul om, omul ajungand sa puna intrebarea “cum va pot rasplatii ?” iar ei dau raspunsul “alatura-te cauzei noastre, ii vom zdrobii impreuna in numele binelui si a tot ce este curat in lumea asta”
-Fascinant, adaug eu.
-Ceea ce este cel mai socant este faptul ca ei trebuie sa faca un contract prin “daruirea” sufletului entitatii la care acesti cultisti se inchina, zise Jen.
-Eu cred ca iesim prea mult in evidenta mai bine ne-am cara, spun eu pe un ton alert.
  Apoi disparem toti intr-un fum negru si dens in locuinta mea din centrul orasului.

Capitole viitoare

Salut, eu sunt celelalt membru/autor al A.M. si vreau sa va spun ca tot ce a fost pana la capitolul 20 a fost prima parte a cartii noastre, cartea noastra a fost initial un experiment/hobby dar acum va vom introduce unui storyline mult mai complex si ne vom pune cu adevarat pe treaba, chiar acum ma apuc sa scriu urmatorul capitol, anumite capitole sunt din perspective diferite concentranduse pe cele 3 personaje principale Ronnie, Ana si "Jen"(cum imi place sa ii prescurtez numele). Va veti da seama din a cui perspectiva este capitolul datorita textului scris in partea dreapta a capitolului respectiv.



Va Multumesc,
A.M.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Capitolul 19




         Dupa cateva zile m-am intors la scoala. Pe cand intram si mergeam spre banca mea, care ma asteptam sa fie goala, am zarit chipul unui nou coleg. Intr-un mod ciudat, el parea a fi exact opusul fostului meu coleg, al carui nume nu reuseam sa mi-l amintesc. El era inalt, cu parul castaniu si oarecum carliontat si cu ochii de o culoare atat de draguta. Un albastru…..un albastru atat de calm si dulce, exact ca cerul intr-o zi de vara.
         Am incercat sa ma controlez in preajma lui. M-am asezat pe scaun si vroiam sa deschid un caiet, cand am auzit:
         -Buna! A spus el cu o voce calma.
         -Buna!
         -Eu sunt noul tau coleg de banca.
         -Mda…..mi-am dat seama, am rostit repede.
         -Ok.
         -Scuze, nu am vrut sa sune asa. Eu sunt Ana.
         -Numele meu e Ivan.
         -Imi pare bine sa te cunosc, Ivan.
         -As vrea sa pot spune acelasi lucru….
          Si inainte sa pot spune ceva a intrat in clasa doamna Preston, profesoara de chimie. Toata ora am stat cu pixul in mana desenand diferite chestii care nu aveau niciun sens, dar totusi Ivan parea interesat de ceea ce desenam. Cand ora s-a sfarsit mi-am luat caietul si am iesit din clasa, iar in urma mea e el……Ivan desigur, care tipa:
         -Hey Ana!
         -Ce vrei?
         -Ti-ai uitat telefonul in banca!
         -Ohhh multumesc. E foarte dragut din partea ta.
         “Sa nu cumva sa ii mai spui ceva. Pleaca acum!”
         La auzul acestor cuvinte m-am intors si mi-am continuat drumul spre ora de franceza. Nu era unul dintre cursurile care ma pasiona, dar nici nu-l uram, eram undeva la mijloc. La ora de franceza obisnuiam sa stau cu acelasi tip cu care stateam si la chimie, fostul meu coleg. Ma asteptam sa il gasesc pe Ivan in locul lui sau cel putin speram asta, pentru ca aveam de gand sa-mi cer scuze pentru cum m-am purtat.
         “Nu-l vei gasi pe tipul cel nou. Gandeste-te! Ar mai vrea sa stea langa tine?”
         -Acum ai aparut? Chiar acum te-ai hotarat sa revii?
         “Nu puteam gasi un moment mai bun.”
         Il cautam cu privirea pe Ivan sperand ca il voi gasi curand, insa in locul lui era altcineva. Un tanar inalt cu par saten si ochi negri. Il cunosteam de undeva, dar nu stiu de unde. M-am asezat langa el si priveam la tabla.
         “El e!”
         -Buna Ana!
         -Buna!
         -Ce mai faci?
         -Mmmm as face bine daca as sti cine esti!
         -Nu-ti amintesti cine sunt?
         -Ar trebui?!
         -Nu, imi pare rau. Cred ca te-am confundat cu altcineva.
          “El e!”
         -Nu e nimic, am spus grabita si oarecum speriata.
         -Apropo, numele meu e Eric!
         -Eric….dragut nume.
         -Multumesc!
         L-am privit toata ora. Pot spune ca nu am fost deloc atenta la explicatiile care erau oferite. Tot ce am putut dinstinge e ca profesorul vorbea despre ceva legat de gramatica. In fine….. oricum nu conta. Voi recupera cursul. Acum tot ce conteaza e sa-mi dau seama de unde il cunosc. Chipul si vocea imi sunt familiare, dar inca nu realizez cine e si ce legatura a avut sau are cu mine. E ciudat.
         “El e! S-a intors!”