(din
perspectiva Anei)
“Impreuna pentru totdeauna”. Aceste
cuvinte rasunau mereu in mintea mea si de aceasta data nu mi le spunea ea….adica
eu. Pur si simplu mi-au ramas intiparite in minte. Cum as putea sa traiesc asa?
E ca si cum as avea doua creiere……doua creiere intr-un corp. Un corp care nu
stie ce creier trebuie sa asculte. E ciudat, nu?
“Nu, chiar deloc.”
-Nu mai vorbi cu mine! Nu vreau sa te
aud!
“Asta este viata, te-am avertizat ca
daca te intorci….vom fi impreuna!”
-De asta nu am vrut sa revin!
“Nu-ti lipseste nimic?”
Instinctiv am dus privirea la
incheietura mainii drepte, unde aveam bratara de la mama. Nu mai era acolo.
-Ce ai facut cu ea? Unde e?
“Atunci cand am aparut eu…..bratara a
cedat. A facut bom!”
-De ce?
“Tu ce stii defapt despre un shilon?”
-Ceea ce scrie in jurnalele mamei.
“Atunci….nu stii nimic.”
-Ce vrei sa spui cu asta?
“Uite ce e. Denumirea de shilon e una data de oameni demonilor.
”
-Asta stiam si eu.
“Imi poti spune despre ce demoni este
vorba?”
-Demoni?!
“Nu orice fel de demoni.”
-Ai de gand sa-mi explici?
“Daca ai rabdare……de ce nu?”
-Ascult!
“Acest termen inventat de oameni,
shilon, face referire la un demon. Nu orice fel de demon. Un demon care este
superior celorlalte specii. Acest tip de demoni urmareste sufletele oamenilor.
Dupa ce ii omoara, prin drenaj de sange, le ia sufletele. Iar acum…..”
-Acum ceva s-a intamplat. Ce este?
“Acum s-a declansat un razboi. Un
razboi intre demonii gardieni ai iadului si demonii evadati, shilonii. Ei au
nevoie de sufletele oamenilor pentru a deveni mai puternici.”
-Deci demonii gardieni sunt baietii
buni?
“Cam asa ceva.”
-Eu……eu am fost de ajutor acelui
shilon!
“Nu chiar.”
-Ce vrei sa spui?
“Vreau sa spun ca nu a supravietuit.”
-Dar era shilonul care a omorat-o pe
mama!
“Nu chiar. Altul a ucis-o. Acel demon
este inca liber.”
-Trebuie sa ma ajuti sa-l gasesc!
“Nu pot!”
-Trebuie!
“…..”
-Hey, mai esti acolo?!
“…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu