Capitolul 20

                          (Din perspectiva lui Ronnie)

   

Si iata… totul  este ca la inceput, se pare ca are o minora pierdere de memorie. Oare  sa ii  joc  jocul  sau sa incerc  sa i-o readuc?  In urmatoarea secunda Jen si Will au venit langa mine entuziasti si dezamagiti in acelasi timp. A trebuit sa imi las treburile neterminate cu varul meu ca sa ma intorc in oraselul asta lipsit de viatan Fiecare are ceva de impartit cu el, nu ar fii de mirare ca pana si el sa fie o parte din aceasta conspiratie la urma urmei el este din familie… si lui tot sange de demon ii curge prin vene.

  Cand Jen si Will au inceput sa vorbeasca mi-a fost putin teama, le-am spus sa fie precauti, Ana nu constientizeaza ceea ce este, defapt nici eu nu sunt sigur ce este, de cand am revenit in preajma ei simt un aer foarte…. diferit  ma uit in ochii ei si nu vad aceeasi  persoana….

-Buna eu sunt Jen iar el este Will.

-Oh unde imi sunt manierele, spun eu cu falsitate. Ea este prietena mea Jen iar el este amicul nostrum Will, ne-am transferat de curand aici.

-Hmmm parca v-am mai vazut undeva, imi pareti foarte cunoscuti mai ales tu Ronnie, adica Eric pardon, hahaha  nu stiu ce mi-a venit imi amintesti de cineva pe care il chema Ronnie, spuse ea pe un ton glumet.

-Pai da, tu si Eric l-ati omorat pe demonul ala impreuna cum il chema?Hmmm ,imediat i-am tras un cot in stomac lui Will pentru a spune o asemenea prostie.

-Scuza-l pe Will stii, are un rol  la teatru si incearca sa isi intre in personaj, actorii astia nu poti traii nici cu nici fara ei, am spus eu pe un ton inocent. Stii noi avem niste fete comune nu ma surprinde ca ti se pare ca ne-ai mai vazut pe undeva.

-Hahaha, a suras Ana, sunteti foarte simpatici, de unde spuneati ca veniti ?

-Nu conteaza de unde suntem conteaza ca suntem aici, spuse Jen pe un ton plictisit.

-Ok…spuse Ana.

   Comversatia a mai durat cateva minute, apoi toti trei ne-am decis sa o escortam pe Ana acasa pentru a o ferii de probleme.

 -Noi ne pierdem timpul aici cand ticalosul ala de var al tau cutreiera lumea imprastiind haos si minciuni, v-am spus ca aici nu e nimic, spuse Will scotandu-si o tigara plictisit aprinzand-o doar atingand-o cu varful degetului mare.

-Noi ar trebuii sa ne concentram pe alte chestii…

Nici nu a apucat Will sa isi termine bine idea, un lant incins ii inconjoara mana in care isi tinea “iubita” tigara fapt ce il determina sa o scape. Will isi ia adevarata forma de demon si il rapune pe atacator cu o singura lovitura in zona toracica.

Eu si Jen ne grabim sa identificam atacatorul.

-Nu imi pare cunoscut, tu ce zici, il intreb pe Will.

-Mie nu imi miroase a nimic doar un om.

-E un vanator, parintii mei mi-au povestit de asemenea oameni cu abilitati speciale cand eram mica, spune Jen.

-Ce vrei sa spui prin abilitati speciale, intreaba Will.

-Sunt niste cultisiti vrajitori care servesc o asa zisa divinitate care ii “lumineaza” in legatura cu paranormalul lumii in care traim, ei isi recruteaza adeptii prin mici “inscenari”, spuse Jen.
-Defineste “inscenari”,adaug eu.

-Pai ademenesc un demon la oameni cu potential parapsihologic si fac ca ei sa para ca il salveaza pe bietul om, omul ajungand sa puna intrebarea “cum va pot rasplatii ?” iar ei dau raspunsul “alatura-te cauzei noastre, ii vom zdrobii impreuna in numele binelui si a tot ce este curat in lumea asta”

-Fascinant, adaug eu.

-Ceea ce este cel mai socant este faptul ca ei trebuie sa faca un contract prin “daruirea” sufletului entitatii la care acesti cultisti se inchina, zise Jen.

-Eu cred ca iesim prea mult in evidenta mai bine ne-am cara, spun eu pe un ton alert.

  Apoi disparem toti intr-un fum negru si dens in locuinta mea din centrul orasului.