Capitolul 13

(din perspectiva lui Ronnie)

         A doua zi dimineata ne-am  urcat intr-un avion privat si am plecat spre casa. In timp ce stateam pe scaun am gandit ca trebuie sa vorbesc serios cu Jenny, dar am fost intrerupt de o voce:

         -Ronnie?

         -Da?!

         -Te iubesc! Mi-a fost dor de tine!

         -Si eu te iubesc. Trebuie sa avem o discutie serioasa.

         -Bine.

         -Cum te simti ?

         -De parca mi-as fi facut somnul de frumusete.

         -Poftim ?!

         -Ma simt bine Ronnie.

         -Ti-au revenit puterile ?

         -Partial.

         -Stii...nu pot sa inteleg cum de o vrajitoare de sute de ani, ca tine, a putut fi omorata de unul ca el.

         -Omorata? Nu. Nu am murit niciodata. Am intrat intr-un fel de transa, care nu ma lasa sa ma misc.

         -Ohh. Presupun ca e o chestie de-a vrajitoarelor.

         -Exact.

         Nu ne-am dat seama ca acesta discutie a durat aproape tot drumul. Dupa aceasta convorbire am ramas tacuti si fiecare privea pe geamul sau, admirand peisajul ce putea fi obsrervat.

         -Jenny...

         -Da?

         -Trebuie sa-ti marturisesc ceva. Mama ta stie ca tu ai fost plecata sa faci cercetari. E ok?

         -Cum spui tu....Cu Ana ce facem?

         -Nimic, isi poate purta singura de grija. Nu e un simplu om.

         -Ce vrei sa spui.

         -E o vrajitoare, asemenea mamei ei si tie.

         -Mama ei a fost o vrajitoare.....ca si mine? De unde stii?

         -Am fost acolo cand a fost omorata. Sunt sigur ca Ana si-a trezit puterile.

         -Ce vrei sa spui?

         -In timp ce Tamron ii bea sangele, acesta a facut o legatura cu sangele mamei ei, care i-a trezit puterile.

         -Deci, Tamron este cel care a omorat-o.

         -Exact.

         -Si totusi....o lasam asa de capul ei?

         -Are jurnalele mamei sale, nu i se poate intampla nimic.

         In sfarsit am ajuns la destinatie. In fata mea a aparut o femeie de statura medie, cu ochii verzi ce parea tanara. Mai retras decat mama ei, se afla tatal, un om inalt cu par carunt si cu ochi negri. De asemenea aratau si parintii mei.

         Era ca un fel de reuniune.....

         -Vedeti v-am adus-o intrega si nevatamata, ii spun mamei lui Jenny.

         -Nu cu tine am probleme, cu ea. Ce ai cercetat tu atata timp de nu ai mai venit pe aici?

         -Bine ca a avut grija Ronnie de ea, intervine tatal ei.

         Intre timp merg la parintii mei, ii strang in brate, schimbam cateva vorbe, si apoi ne indreptam spre vila. Am mers direct in camera noastra, fara sa ne pese de ceea ce fac ceilalti.

         -Credeam ca ai facut modificari. Nimic nu s-a schimbat.

         -Am lasa totul cum era.

         -Stii ceva de globul meu?

         -Adica....vechitura asta?

         -Da. Hey...ce mai face varul tau?

         -Nu stiu....

         -Ce a luat in schimbul globului?

         -I-am dat in schimb toate artefactele mele.

         -Imi pare rau…..doar pentru globul meu….

         -Lasa......ma descurc si fara ele.

         -Vrei sa-mi vezi noua sabie?

         -Desigur.

         In mana mea apare un baston, din fum negru-violet, care ia forma unei sabii, gen katana. Brusc camera se raceste. Sabia emana intuneric.

         -Acum....sa ne punem pe cautat. Am rostit privind-o in ochi.