A doua zi la
scoala, intr-o pauza, l-am zarit la automat. M-am apropiat de el,
dar m-am oprint cand i-am vazut mana.
Nu-mi venea sa
cred. Deodata mana lui se innegrise. Era alcatuita numai din pietre,
nisip,solzi si ghiare. In acel moment am incetat sa ma indrept spre el. M-am
ascuns dupa un colt si asteptam sa vad ce se va mai intampla. S-a uitat atent
in jur, pe mine nu mai zarit, si cu mana sa a electrocutat aparatul. A mai
aruncat inca o privire ca sa vada daca l-a observat cineva si apoi si-a luat
bautura. M-am intors si am plecat. In doua secunde era in fata mea..... cum
reusise asta? Probabil mi-a vazut o suvita de par cand m-am intors.
Pur si
simplu statea in fata mea si ma privea in ochi. Din nou ma pierdeam in negrul
lor. Dupa un moment mi-am revenit si am realizat ca statea in fata mea
neclintit. Nu incerca sa-mi dea nici o explicatie. Nu intelegeam. Cum e posibil
ca un om sa poata face asa ceva? Dar, daca nu era un om? Daca si el era un
“shilon”. M-a intrerupt din gandurile mele si mi-a spus:
-Vrei sa nu
te mai gandesti la prostiile astea?
Ok....deci
citeste ganduri?
-Da.
Gata
linisteste-te. Doar nu stie exact tot ce gandesti. Nu cred ca il intereseaza
prostiile din capul meu.
-Ai
dreptate.
Apoi pur si
simplu a plecat. Acum chiar nu mai stiam ce sa mai cred. Imi poate citi
gandurile. Ar trebui sa am grija la ce ma gandesc in prajma lui. Totusi, daca
nu e om, atunci ce creatura e?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu