Cateva zile nu am
mers la scoala. Eram bolnava, teoretic. Am inventat minciuna asta ca sa pot sta
linistita, sa citesc toate jurnalele mamei si sa ma gandesc la ce ar trebui sa
fac. Au trecut sase zile si inca nu sunt hotarata.
Eram
cufundata in lumea viselor cand, am auzit un zgomot. Cineva
batea cu pietre in geamul meu. Bine ca tata nu era acasa... am dat perdeaua la
o parte. M-am uitat pe geam. Era Ronnie, dar ce facea la ora asta? Ce s-a
intamplat de trebuia sa-mi spuna la ora unu dimineata?
-Coboara
cinci minute, te rog?!
Am incuviintat
din cap si am coborat. Intr-un minut eram in spatele casei.
-Ce s-a
intamplat?am intrebat eu agitata.
-E aici.
-Cine?
-Un shilon.
-Si?
-Daca te
intereseaza este acelasi…
-Acelasi
care mi-a...
-Da.
La asta nu
ma asteptam. De ce venise un shilon intr-un oras atat de mic si plictisitor? Pe
cine cauta?
-Si de ce a
venit? am intrebat cu sfiala.
-Pai...a
aflat ca fiica Izabelei locuieste in acest orasel.
-Adica...stie
de existenta mea?
-Da...
-Si ce se
presupune ca ar trebui sa fac?
-Ar trebui
sa pleci inainte sa te gaseasca.
-Nu! Asta
niciodata! Nu ma voi ascunde de nimeni!
-Nu
intelegi...e foarte periculos. Ba mai mult, mai bine uita de ajutorul pe care
ti l-am cerut in legatura cu razbunarea mea. Uita de acest oras, uita de tot,
uita de mine.
-Nu! Ma voi
lupta cu acest shilon, chiar daca ar fi ultimul lucru pe care il fac in viata.
-De ce esti
atat de incapatanata?
-Tot ceea ce
am citit in acele jurnale...trebuie sa-l am in fata. Vreau sa vorbesc cu el.
-Este imposibil!
-De ce ?
-El apare numai
cand doreste si se arata numai cui vrea el.
-Ei bine,
daca stie ca exist va vrea sa ma cunoasca.
-Urasc sa
spun asta, dar ai dreptate. Nu vreau sa ti se intample nimic rau bine?
-Ok.
Nu am
realizat, dar tremuram toata. Era o seara friguroasa si
uram aceste nopti, mai ales cand ceata predomina.
-Brrrr.
Mi-e cam frig. As vrea sa merg in casa. As fi vrut sa il invit inauntru, dar nu
aveam curaj.
-As putea
sa te insotesc? Vreau sa ma asigur ca esti in siguranta.
-Vino!
Am intrat
in casa si, desi initial doream sa ma duc sa ma intind in pat, acea stare de
somn a disparut imediat.
-Eu ma duc
sa iau ceva de rontait. Vrei sa-ti aduc ceva?
-Un pahar
cu apa, daca esti draguta.
-Desigur.
-Multumesc.
Stateam in
sufragerie la televizor. Vizionam un film de groaza. Nu am realizat cum si in
ce moment am ajuns atat de aproape unul de celalalt. De odata eram in bratele
lui si imi ascundeam fata pentru a nu vedea diferite scene din film. La un
moment dat, cand am ridicat fata, m-a privit in ochi si din nou m-am pierdut in
ei. Nu am avut timp sa-mi revin pentru ca buzele sale moi se aflau peste ale
mele. Profitam de fiecare secunda din acel sarut. S-a sfarsit. Prima reactie pe
care am avut-o a fost sa-mi bag capul in perna. Ma simteam ciudat sa-i vad
fata. El mi-a ridicat barbia si mi-a soptit la ureche:
-Cred
ca....incep ma indragostesc de tine.
Aceasta
fraza mi-a ramas intiparita in minte. M-am ghemuit la pieptul lui. Ma simteam
in siguranta acolo unde eram. Orele au trecut atat de repede. Imi amintesc doar
cum ii priveam ochii, si apoi am adormit. Asa cred....
Dimineata
cand a intrat tata in casa, m-a vazut dormind pe canapeaua din sufragerie.
Scuza: am stat pana tarziu la televizor si am adormit.
Totusi parca
eram prea fericita. Ceva nu era la locul lui. Mi-era frica de atata
bucurie,pentru ca eram speriata sa nu urmeze o tragedie. Pentru moment voi
incerca sa ma gandesc doar la prezent, trecutul a ramas in urma, iar viitorul
il voi descoperi pas cu pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu