Voiam sa vorbes cu
el, sa stiu care e “marele lui secret”. Trebuie sa recunosc, mi-e.....frica sa descopar ceea ce se
afla in spatele acestei masti. Voiam sa-l sun, dar nu cred ca e potrivit sa
vorbim despre un subiect mai delicat prin telefon. In ciuda faptului ca stiam
ca e ceva periculos la mijloc, doream din ce in ce mai mult sa aflu ce e.
Nu puteam
sa mai astept pana luni. Mi se parea o eternitate. Doua zile intregi in care
stiam ca nu ma puteam gandi la altceva. Trebuie sa aflu astazi.
Pe la 9
tata ma anunta ca merge la pescuit cu un amic. Perfect, asa nu aveam cui sa-i
dau explicatii gen”unde plec?” ; “cat stau?” sau “cu cine ma duc?”. Oricum din
fericire tata nu era acel gen de om.
Dupa ceva
timp am hotarat ca este timpul sa-l sun. Adica, daca as mai fi putut
astepta....dar nu pot. Am luat telefonul in mana si am format repede cele zece
cifre care imi erau intiparite in minte, oarecum.
-Buna
Ronnie. Trebuie sa vorbim.
-Aaaaa,
cine e la telefon?
-Ana.
-Oooo, tu
erai? Pai....
- Te rog!
-Bine.
Vorbim luni la scoala.
-Nu. Trebui
sa vorbim acum!
-Stii....sunt
cam ocupat acum.
-In 15 minute?
-Bine.....
A inchis.
Nici nu a mai spus vreo vorba. Incercam sa-mi gasesc un discurs, sa-mi caut
cuvintele potrivite, sa gasesc intrebarile corecte. Oare de ce era atat de
rece? Unde e baiatul de care m-am indragostit? Din cate am observat din mica
noastra discutie, nu e el acela. “Ronnie” pe care il stiu eu a disparut in umba
uitarii, sau poate ca a existat doar in imaginatia mea, poate ca doar s-a
prefacut in ceea ce priveste personalitatea lui.... erau atatea lucruri ce-mi
veneau in minte.
Hei! Ana nu esti acel gen de fata disperata
care plange daca se schimba “prietenul” ei. Asta e , este doar un baiat. Nu e
sfarsitul lumii. Acum, linisteste-te. Imediat va veti intalni si-i vei cere
niste explicatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu