Capitolul 11

(din perspectiva lui Ronnie)

In seara asta a aflat prea multe lucruri. Stie mai multe decat trebuie.  Ea are nevoie de mine sa o aduc la viata. Trebuie sa-l omor si sa fac ritualul mai repede.

Tot timpul pe care il petrceam stad ma gandeam la ea. La fata pe care am iubit-o. Jenny. Mi-e atat de dor de ea.

Mi-am petrecut toata noaptea     gandindu-ma la ce ar trebui sa-i spun Anei ca sa se duca la Tamron. El va fi ispitit de sangele ei, iar cand il va gusta va muri. Sunt foarte sigur de asta.  Am fost de fata cand mama ei adevarata a fost omorate cu multi ani in urma. Eram un copil pe atunci. Acum nu trebuie sa se repete istoria. Daca as putea face ceva prin care ea sa para moarta.....ma voi gandi eu la ceva, dar acum cum o conving?

Luni, ultima ora...romana. Din nou erm obligat sa stau sa ascult ceva ce stiam deja. In plus mai stateam si langa ea. Nu stiu cum de s-a intamplat asta. Toata ora m-am gandit cum sa-i spun despre Jenny. Nefiind hotarat i-am scris pe un biletel: Ne vedem dupa ore la locul unde am fost si ieri. Acea padure era locul perfect. Acolo era liniste, putem vorbi fara sa ne ferim, sunt sigur de asta.

Dupa ce am parasit curtea scolii m-am idreptat spre padurea intunecoasa. 30 de minute mai tarziu a aparut si ea. Simteam ingrijorarea si curiozitatea care o starnise acel bilet.

-Buna.

-Ce s-a intamplat Ronnie?

-Trebuie sa ma ajuti.

-In legatura cu ce?

-Iti mai amintesti cand ti-am spus de Tamron?

-Da. Ce e cu el?

-Trebuie sa moara curand.

-Dar, de ce?

-A facut mult rau.

-El a omorat-o pe mama?

-Ti-am mai spus o data ca da. Chiar statea prost cu memoria....

-Si eu ce trebuie sa fac?

-Sa mori!

-Ce!?

-Trebuie sa mori. Odata ce sangele tau patrunde in corpul lui Tamron, acesta se va simti din ce in ce mai slabit si in cele din urma va muri.

-Eu trebuie sa ma sacrific pentru ca.....

-Pai.... nu stiam ce sa fac:Sa-i spun o minciuna sau sa-i spun adevarul? Macar atat merita, daca se sacrifica. Adevarul!

-Imi spui?

-Bine. Cu mult timp in urma eu am avut o iubita, Jenny. Era o fata minunata. Parul blond, buclat, ochii mari, albastri, micuta de statura, dar desteapta si joviala. Tamron nu a putut rezista “chemarii”. Sangele ei era.....cuvintele parca nu mai voiau sa-mi iasa din gura. Sangele ei era delicios pentru el. Datorita lui a devenit si mai puternic decat era.

-Si ce legatura am eu cu toate astea?

-Asteapta si vei vedea.

-Continua.

-Daca Tamron bea sangele tau si moare eu pot s-o readuc pe Jenny la viata. Joi seara e noaptea in care avem singura sansa. Ea apare o data la mii de ani. Trebuie sa efectuez un ritual la mormantul ei, iar cand shilon-ul va muri ea se va putea ridica.

Pe chipul ei se citea frica. I-am povestit tot. Nu am omis nici un detaliu.

-Pot face ceva ca tu sa nu mori,dar nu sunt foarte sigur ca va functiona. Am continuat in gand.

Nu ma interesa ce pret trebuia sa platesc, o vioam pe Jenny.

-Bine, a murmurat ea. Te ajut.

Nu ma asteptam la un asemenea raspuns. Ma gandeam ca va trebui s-o rog ca sa o pot convinge, dar nu a fost asa.

Era ora 21:00, joi seara, luna plina. O asteptam pe Ana la intrarea in cimitir. Am mers la Jenny. Tamron stia ca vom veni, asa ca peste 5 minute a aparut si el. Fata ii ea incruntata, dar cand a simtit sangele Anei s-a schimbat radical. Atunci am privit-o in ochi si i-am spus:

-Atunci cand simti ca esti pe moarte, cand shilon-ul ti-a luat aproape tot sangele, vei lesina. Toate functiile organismului vor parea ca au incetat. Tu vei trai. Nu-ti fie teama. Ai incredere in mine.

-Am. Sper sa iasa bine. Daca nu.....adio!

A dat sa se intoarca spre Tamron, dar am prins-o de mana si i-am spus:

-Multumesc!

A zambit si s-a apropiat de el. Acetsa a inteles mesajul si a inceput sa ii bea sangele. Vedeam cum ii seca trupul de sange. Simeam cum frica ii cuprindea corpul, iar shilon-ul deja incepea sa se simta slabit, credea ca e doar o stare inainte sa devina cel mai puternic. Aproape ca o omorase cand....a lesinat. Am simtit cum i s-a oprit inima. Speram ca a lesinat, nu ca a murit. Tamron radea malefic, dar din acel ras a ramas numai o tuse, care s-a stins. Dupa ce am fost sigur am inceput ritualul. Am aprins lumanarile si am rostit incantatia. Cand s-a terminat totul Jenny a iesit, mai frumoasa ca niciodata.

-Ce dor mi-a fost de tine Ronnie. Acolo a fost asa de trist, de intuneric si de frig….

-Si mie mi-ai lipsit.

Apoi am fugit la Ana. I-am spus sa se trezeasca, shilon-ul era mort, iar Jenny vie. Am inceput s-o scutur, s-o bat usor cu palma peste fata. Nu reactiona in nici un fel. Era imposibil! Am impins-o in bratele mortii...eu am omorat-o. Cum ii explic tatalui ei ca ea nu mai ea? Ce ii spun ca s-a intamplat? Oh, Doamne!

M-am uitat mai atent la ea si am observat cum i se misca pleoapele. Nu murise, era vie. Avea nevoie de sange. Jenny s-a apropiat de mina si a intrebat:

-Ea cine e?

-Aceasta este fata care a fost dispusa sa moara pentru tine. Datorita ei esti aici, mai exact a sangelui ei. Acum are nevoie de ceea ce a dat, de sange.

Am adus in masina niste sange, grupa A, si un fluturas. I-am pus perfuzia si am asteptat cateva minute. A deschis ochii.

-Am ajuns in iad sau in rai?

Atunci i-am spus pe un ton mai cald decat cel pe care il folosesc atunci cand vorbesc cu ea:

-Imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu sunt nici drac, nici inger. Inca esti pe pamant, traiesti.