Dupa cateva zile m-am intors la scoala.
Pe cand intram si mergeam spre banca mea, care ma asteptam sa fie goala, am
zarit chipul unui nou coleg. Intr-un mod ciudat, el parea a fi exact opusul
fostului meu coleg, al carui nume nu reuseam sa mi-l amintesc. El era inalt, cu
parul castaniu si oarecum carliontat si cu ochii de o culoare atat de draguta.
Un albastru…..un albastru atat de calm si dulce, exact ca cerul intr-o zi de
vara.
Am incercat sa ma controlez in preajma
lui. M-am asezat pe scaun si vroiam sa deschid un caiet, cand am auzit:
-Buna! A spus el cu o voce calma.
-Buna!
-Eu sunt noul tau coleg de banca.
-Mda…..mi-am dat seama, am rostit
repede.
-Ok.
-Scuze, nu am vrut sa sune asa. Eu sunt
Ana.
-Numele meu e Ivan.
-Imi pare bine sa te cunosc, Ivan.
-As vrea sa pot spune acelasi lucru….
Si inainte sa pot spune ceva a intrat in clasa
doamna Preston, profesoara de chimie. Toata ora am stat cu pixul in mana
desenand diferite chestii care nu aveau niciun sens, dar totusi Ivan parea
interesat de ceea ce desenam. Cand ora s-a sfarsit mi-am luat caietul si am
iesit din clasa, iar in urma mea e el……Ivan desigur, care tipa:
-Hey Ana!
-Ce vrei?
-Ti-ai uitat telefonul in banca!
-Ohhh multumesc. E foarte dragut din
partea ta.
“Sa nu cumva sa ii mai spui ceva.
Pleaca acum!”
La auzul acestor cuvinte m-am intors si
mi-am continuat drumul spre ora de franceza. Nu era unul dintre cursurile care
ma pasiona, dar nici nu-l uram, eram undeva la mijloc. La ora de franceza
obisnuiam sa stau cu acelasi tip cu care stateam si la chimie, fostul meu
coleg. Ma asteptam sa il gasesc pe Ivan in locul lui sau cel putin speram asta,
pentru ca aveam de gand sa-mi cer scuze pentru cum m-am purtat.
“Nu-l vei gasi pe tipul cel nou.
Gandeste-te! Ar mai vrea sa stea langa tine?”
-Acum ai aparut? Chiar acum te-ai
hotarat sa revii?
“Nu puteam gasi un moment mai bun.”
Il cautam cu privirea pe Ivan sperand
ca il voi gasi curand, insa in locul lui era altcineva. Un tanar inalt cu par
saten si ochi negri. Il cunosteam de undeva, dar nu stiu de unde. M-am asezat
langa el si priveam la tabla.
“El e!”
-Buna Ana!
-Buna!
-Ce mai faci?
-Mmmm as face bine daca as sti cine
esti!
-Nu-ti amintesti cine sunt?
-Ar trebui?!
-Nu, imi pare rau. Cred ca te-am
confundat cu altcineva.
“El e!”
-Nu e nimic, am spus grabita si oarecum
speriata.
-Apropo, numele meu e Eric!
-Eric….dragut nume.
-Multumesc!
L-am privit toata ora. Pot spune ca nu
am fost deloc atenta la explicatiile care erau oferite. Tot ce am putut
dinstinge e ca profesorul vorbea despre ceva legat de gramatica. In fine…..
oricum nu conta. Voi recupera cursul. Acum tot ce conteaza e sa-mi dau seama de
unde il cunosc. Chipul si vocea imi sunt familiare, dar inca nu realizez cine e
si ce legatura a avut sau are cu mine. E ciudat.
“El e! S-a intors!”
Interesant , interesant ... astept next-ul cat mai repede :D
RăspundețiȘtergere