Capitolul 3

-Buna! Da, Ana, sunt ok.

-Bine.

A inceput prima ora si nu puteam sa-mi iau ochii de la Ronnie. Parca ceva se schimbase la el, dar nu stiam ce. Din cand in cand il priveam. La un moment dat am vazut cum ochii lui negri ma studiaza. Niciunul nu era atent la ora. Am incercat sa fiu atenta, dar nu reuseam sub nici o forma. Observam cum se holba la mine.

Nu mai rezistam asa ca am rupt o bucata de foaie de la sfarsitul caietului si am scris: “Totul e bine?”. El: “Da. De ce?”. Eu: “Pai am observat ca tot te uiti la mine....”. El:”Da, observ ceva nou la tine. Ceva ce nu am vazut pana acum.”. Eu:”Ce?”. El:”Imi spui si mie te rog de unde ai bratara de la mana?”. Eu:”Desigur. Mi-a dat-o mama inainte sa moara”. El:”Presupun ca are valoare sentimentala.”. Eu:”Mda...”. Inainte ca el sa mai scrie ceva profesoara se indreapta catre noi.

-Aveti ceva sa ne marturisiti?

-Nu, a spus Ronnie.

-Bine, atunci fiti atenti la ora.

A sunat clopotelul si inainte sa-i pot spune ceva s-a ridicat de pe scaun si a plecat. Nu inteleg. Uneori ne intelegem atat de bine si deodata se poarta de parca nu ma cunoaste. Am vazut-o pe Anda si m-am dus la ea.

-Hey ce faci?

-Buna, Ana. Uite stau.

-Pot sa te intreb ceva?

-Desigur. Fata ei parea sa arate ca este ingrijorata de ceea ce urma sa intreb.

-E legat de Ronnie. De ce se comporta asa?

-“Asa” cum?

-Pai, sunt momente in care se intelege bine cu cineva, si dupa parca nici nu cunoaste persoana respectiva.

-Asa e el. Stai linistita. Nu e nimic ciudat in asta. Hey, ce faci in seara asta?

-Nu am nimic programat.

-Ai vrea sa vii la mine? Oricum e weekend, nu avem teme.

-Bine inteles. Multumesc de invitatie.

-Vii la mine pe la 7:30?

-Da.

-Atunci te astept. Daca e ceva suna-ma bine?

-Bine Anda, dar nu am numarul tau.

-Uite, ia asta.

Era o foaie cu numele ei si cu numarul.    I-am multumit inca o data si am plecat. Pur si simplu nu ma simteam in largul meu. Mi-era dor de Lorena si mai ales de fosta mea camera. Acolo puteam sa ma cufund in gandurile mele, fara ca cineva sa ma deranjeze. Aici sunt doar fata cea noua. Toti vor ce stie care e povestea mea. Daca e legata de intuneric sau de lumina? Vreau la Galati! Ar fi o idee, ca sa ma descarc, sa incep un nou jurnal. Ultimul pe care l-am avut l-am terminat exact cu o seara inainte sa ne mutam. Cred ca asta ma va linisti.

Orele au trecut repede iar eu eram cufundata in lumea mea. Acum ma indreptam spre casa. Ascultam o melodie care imi aducea aminte de un prieten foarte bun, care e foarte departe. Deodata a inceput sa ploua. Atunci am inceput sa alerg, desi nu mai aveam mult pana acasa. Cand am intrat eram uda toata. Am ajuns in dormitor si dupa ce mi-am schimbat hainele am gasit in caietul de romana un bilet.

“Vreau sa ne vedem la cafenea la 8:30. E important. Te rog. Ronnie.” Ce era atat de important? Ceva ce nu-mi putea spune la scoala? Nu stiam ce sa fac. Sa ma duc la Anda sau sa ma intalnesc cu Ronnie?